Sindromul impostorului – De ce simti ca nu esti suficient de bun?
March 27, 2025
Stresul cronic – cand corpul si mintea sunt mereu in alerta
March 27, 2025"Nu m-am nascut nervos, dar oamenii au tot incercat." - autor necunoscut.
Probabil ai citit asta zambind. Sau poate deja ai simtit o usoara iritare: "iar un articol care-mi spune ca trebuie sa respir si sa numar pana la 10". Promit ca nu. Nu am de gand sa-ti spun sa aprinzi o lumanare parfumata, sa meditezi pe un nor roz sau sa repeti mantre zen in timp ce te enerveaza cineva in trafic. Desi, daca functioneaza pentru tine, te sustin cu tot sufletul.
Dar hai sa fim sinceri: furia face parte din viata noastra. Nu e o anomalie si nici un semn ca esti o persoana rea. Eu insami ma enervez. Uneori cu motiv, alteori doar pentru ca mi-a atins cineva cotul intr-un metrou aglomerat sau pentru ca telefonul nu vrea, pur si simplu, sa se incarce. Sau pentru ca am varsat cafeaua fix pe ultima pagina dintr-un carnet in care tocmai scrisesem ceva important. (Nu stiu cum, dar cafeaua are un talent aparte de a gasi cele mai nepotrivite momente si locuri in care sa se reverse.)
Furia, frustrarea si iritabilitatea nu sunt niste monstri care apar din neant, ci sunt semnale. Sunt felul mintii si corpului meu de a spune: "Hei, ceva nu e in regula aici." Si nu, nu e vorba mereu despre lucruri mari. Uneori, motivul pentru care simt ca as izbucni in lacrimi sau in reprosuri poate fi... ca n-am baut suficienta apa. Sau ca am inghitit trei suparari marunte intr-o zi, iar a patra, aparent minuscula, a fost picatura care a umplut paharul.
Asa ca, in loc sa ma prefac ca nu e acolo, aleg sa privesc furia in ochi. Si te invit si pe tine sa faci acelasi lucru. Sa ne uitam impreuna, cu sinceritate si curiozitate, la ce se ascunde in spatele furiei. Sa vedem cum se manifesta, ce rol are, si mai ales cum poate fi exprimata fara sa ne lasam relatiile, reputatia si sanatatea emotionala in ruina. Pe alocuri, o sa si radem. Pentru ca uneori, in spatele unui acces de furie, e doar un adult flamand care ar fi avut nevoie de o gustare si o imbratisare.
Nu promit solutii magice, dar poate, la final, o sa-ti fie mai usor sa spui "sunt furios" fara vinovatie. Sau, macar, sa nu mai arunci telecomanda cand se blocheaza Netflix-ul.
Ce este furia? Si de ce apare atat de des?
Furia este o emotie primara si universala, parte din repertoriul emotional al tuturor oamenilor. Ea apare atunci cand simtim ca ceva este nedrept, periculos sau cand nevoile noastre sunt ignorate sau incalcate. Este o reactie de aparare si, de multe ori, un semnal ca ceva nu este in regula.
Furia poate aparea uneori cu o viteza ametitoare. E de ajuns un ton nepotrivit, un comentariu pasiv-agresiv sau momentul acela cand cineva mananca ultima felie de prajitura pe care o pastrasei cu gandul la ea toata ziua. Aparent, nimic grav. Dar in acele clipe, multe persoane simt cum li se aprind toate beculetele interioare si corpul intra in alerta, gata de lupta sau de fuga. E ca si cum, brusc, totul devine personal si urgent.
Dar de ce apare atat de des in viata noastra moderna? Pentru ca traim in viteza. Traim printre notificari, in call-uri, printre griji, deadline-uri si o lista nesfarsita de „trebuie”. In mod ironic, traim atat de mult pe „pilot automat”, incat nu ne dam seama cand acumulam frustrare peste frustrare. Pana cand explodeaza.
Trafic, termene limita, relatii tensionate, lipsa de somn, conflicte nerezolvate, dezamagiri mici si dese. Toate contribuie la un cocktail emotional instabil. Iar cand nu mai ai rabdare nici sa-ti desfaci o punga de biscuiti fara sa o rupi agresiv, s-ar putea sa nu fie despre punga.
Suntem suprastimulati si subconectati. Avem acces la toate informatiile lumii, dar uneori uitam sa ne ascultam propriile nevoi. Furia apare cand nu mai avem spatiu sa fim sinceri cu noi. Si, culmea, desi pare o reactie brusca si violenta, in multe cazuri este semnul unei nevoi neimplinite – de respect, de liniste, de control, de sens.
Furia apare des si pentru ca, paradoxal, e una dintre putinele emotii pe care le „avem voie” sa le exprimam. Tristetea e privita ca slabiciune, frica e rusinoasa, vulnerabilitatea incomoda. Asa ca furia devine limbajul nostru universal, chiar daca uneori vorbeste prea tare.
Si nu in ultimul rand, apare pentru ca... suntem oameni. Iar oamenii se enerveaza. Si e perfect in regula sa fie asa.
Frustrarea si iritabilitatea: surorile mai mici ale furiei
Inainte sa rabufnim cu toata forta unui vulcan emotional, cel mai adesea simtim frustrare sau iritabilitate. Ele sunt, sa zicem asa, semnele prevestitoare ale eruptiei. Frustrarea apare atunci cand ne dorim ceva si nu reusim sa obtinem acel lucru – fie ca e vorba despre liniste, o conversatie coerenta sau, de ce nu, acel ultim croissant cu ciocolata care a disparut misterios din bucatarie. Iritabilitatea, in schimb, este o stare generala de „tot ma enerveaza”, in care orice mica provocare devine picatura chinezeasca.
Gandeste-te la momentele in care:
• telefonul se blocheaza exact cand ai nevoie urgenta de el si deja iti imaginezi ca-l arunci pe geam
• cineva mesteca prea tare langa tine si iti vine sa-i oferi o oglinda si o lectie despre bune maniere
• un coleg iti trimite un email pasiv-agresiv cu „doar voiam sa ma asigur ca ai vazut mesajul anterior” (trimis acum 10 minute)
• sau ai pierdut autobuzul in fata ochilor si simti ca tot universul comploteaza impotriva ta
Toate aceste situatii pot parea minore, dar, adunate, devin combustibil pentru o reactie emotionala puternica. Este ca si cum ai tot aduna lemne intr-un foc interior care pare inofensiv... pana cand cineva arunca o scanteie – si atunci, boom!
Iritabilitatea si frustrarea nu sunt doar niste toane. Ele sunt semnale ca ceva nu functioneaza bine in fundalul nostru emotional. Poate avem nevoie de mai mult somn. Sau de o pauza. Sau de o imbratisare. Sau, pur si simplu, de cinci minute fara sa ne bata nimeni la cap. Uneori nu e nevoie de mult pentru a ne simti mai bine, dar e nevoie sa ne dam voie sa observam acele semnale inainte sa ne transforme in Godzilla emotional.
Ce se ascunde in spatele furiei?
Partea interesanta e ca furia rareori vine singura. Este, de cele mai multe ori, un strat protector – o armura sonora si plina de replici tăioase, care are rolul de a ascunde ceea ce chiar simtim, dar nu indraznim sa aratam. Sub furie se pot ascunde emotii vulnerabile, greu de recunoscut si de exprimat, cum ar fi:
• frica (de a fi ranit, respins, tradat, abandonat)
• rusinea (cand nu ne simtim suficienti, cand credem ca nu meritam)
• tristetea (dupa o pierdere, o dezamagire sau o neimplinire veche)
• neputinta (cand simtim ca nu avem control, ca nu stim ce sa facem)
E ca atunci cand ai o cutie cu capac greu si zici: „nu deschid acolo, mai bine bat in masa”. E mai confortabil sa ne simtim puternici decat vulnerabili. E mai sigur sa strigam decat sa plangem. Mai ales daca am invatat undeva, pe parcursul vietii, ca e riscant sa fim sinceri cu ceea ce simtim.
Furia ne face sa ne simtim in control, cand de fapt suntem – in adanc – pierduti in emotii care dor.
Un exemplu simplu: cineva te critica la munca si raspunzi cu un ton defensiv si taios. Sub aceasta reactie, poate ca se ascunde teama ca nu esti suficient de bun, sau rusinea ca ai gresit. Dar e greu sa spui „mi-e rusine” – mult mai usor sa spui (sau sa gandesti) „problema e la el, nu la mine!”
Daniel Goleman, autorul cartii Inteligenta emotionala, spune: „Toate emotiile sunt necesare, dar daca furia ramane singura voce care vorbeste, ceilalti incep sa inchida urechile.” Si cat adevar e aici! Daca singura noastra forma de comunicare e tonul ridicat sau trantitul de replici (sau de usi), nu doar ca nu ne vom simti ascultati, dar vom fi si tot mai singuri in emotiile noastre.
Partea buna e ca, atunci cand incepi sa privesti furia ca pe un indiciu si nu ca pe un dusman, se deschid usi. Spre tine. Spre relatii mai bune. Spre un soi de auto-cunoastere care iti permite sa spui: „Ok, sunt furios, dar poate sub asta e si altceva. Ce anume?”
Si daca raspunsul e „mi-a fost frica”, „am fost ranit” sau chiar „mi-era doar foame”, sa stii ca e perfect in regula.
Furia nu ne face rai. Doar oameni. Iar daca mai reusim sa si radem un pic de cat de dramatici putem fi uneori... inseamna ca suntem pe drumul cel bun.
Furia ca mecanism de aparare
In psihanaliza, furia este adesea vazuta ca un mecanism de aparare impotriva sentimentelor de durere, rusine sau vulnerabilitate. Este mult mai usor (si mai rapid) sa strigam „Tu esti de vina!” decat sa spunem „Ma simt ranit si nu stiu cum sa-ti spun asta fara sa par slab.”
Furia functioneaza ca un scut emotional – unul care face zgomot, sperie si alunga, dar care rareori spune adevarul despre ceea ce traim cu adevarat in interior.
Un exemplu simplu si des intalnit: “M” vine acasa si observa ca partenerul ei a uitat sa spele vasele, desi i-a cerut asta de dimineata. In loc sa spuna „Ma simt neglijata si obosita”, striga: „Nu-ti pasa niciodata de ce am nevoie!”
Este furie? Da. Dar sub furie este dezamagirea. Dorinta de a fi vazuta. Nevoia de sprijin. Acel „vreau sa contez pentru tine”, care iese cam prost la suprafata, imbracat in reprosuri si ton ridicat.
Sau cazul clasic: cineva iti taie fata in trafic si simti brusc ca ai superputeri – genul care ar transforma claxonul in arma letala. Dar e posibil ca furia sa ascunda, de fapt, o frica reala: „m-am simtit in pericol si neputincios”. Doar ca e mai simplu sa zici „nesimtitule!” decat „mi-a fost frica de moarte pentru o secunda”.
Pe scurt, furia ne protejeaza. Ne tine in control, ne face sa parem puternici, cand de fapt in spate se afla emotii delicate. Si nu e nimic gresit in asta – e un mecanism uman. Dar daca ne oprim un pic si ascultam ce spune, furia poate deveni un ghid bun catre noi insine.
Plus ca... e pacat sa arunci telecomanda pentru ca ti-a apasat cineva un buton interior. Mai bine sa apesi tu pauza si sa vezi ce e acolo.
Intrebari frecvente despre furie
1. E rau sa fiu furios? Nu. Furia este naturala si sanatoasa, cand este exprimata in mod constructiv. Problemele apar cand o suprimam sau o exprimam exploziv.
2. De ce ma enervez atat de usor in unele zile? Pentru ca ai acumulat stres. Poate nu ai dormit bine, ai multe responsabilitati sau te simti coplesit. Creierul tau e in alerta, iar orice stimul devine amenintator.
3. De ce ma enervez mai ales cu cei apropiati? Pentru ca acolo e zona in care ne simtim (teoretic) in siguranta. Acolo ne dam voie sa lasam garda jos. Din pacate, tocmai cei dragi ajung sa simta furia noastra neprocesata.
4. Cum pot sa nu mai tip la ceilalti? Primul pas e sa devii constient cand se ridica tensiunea in tine. Sa iti dai seama ca e ceva ce are nevoie sa fie exprimat, dar altfel. Respiratia, pauzele, scrisul, miscarea sunt metode utile.
Studii despre furie si efectele ei
Un studiu realizat la Harvard Medical School arata ca episoadele frecvente de furie pot duce la probleme cardiovasculare, insomnii si o imunitate scazuta.
In acelasi timp, cercetarile arata ca oamenii care invata sa isi exprime furia intr-un mod sanatos au relatii mai bune, stima de sine mai ridicata si o sanatate mentala mai stabila.
Un alt studiu, publicat in Journal of Applied Psychology, subliniaza ca exprimarea asertiva a furiei (fara agresivitate) poate imbunatati dinamica echipelor de lucru si poate aduce schimbari pozitive.
Modalitati constructive de a exprima furia
1. Foloseste comunicarea asertiva – In loc de "Tu esti nesimtit!", poti spune "Ma simt ignorat cand nu raspunzi la mesaj."
2. Scrie un jurnal al furiei – Da, suna cliseic, dar functioneaza. Cand scrii, emotiile se organizeaza si se elibereaza.
3. Gaseste miscarea potrivita – Fie ca e alergat, dans sau box, corpul are nevoie sa descarce tensiunea acumulata.
4. Umorul salveaza vieti – Uneori, o gluma buna te poate salva de o cearta inutila.
5. Stabileste granite clare – Furia apare si cand acceptam lucruri care ne deranjeaza, dar nu le comunicam. Spune "nu" mai des.
Cum te poate ajuta psihoterapia
Psihoterapia nu iti ia furia, ci te ajuta sa o intelegi. Sa nu o mai privesti ca pe o reactie „reprobabila”, ci ca pe un mesaj – uneori in caps lock – din interiorul tau. Terapeutul nu vine cu stingatorul, ci cu o lanterna: sa vezi ce arde, de ce arde si cum ai putea construi un sistem anti-incendiu emotional pe termen lung.
In loc sa te simti vinovat ca simti furie, in terapie poti invata sa devii curios fata de ea. Ce o declanseaza? Cand apare cel mai des? Cum ai invatat sa te aperi prin furie si de ce a fost (si este) important pentru tine acest mecanism?
In cadrul terapeutic poti:
• explora experiente din trecut care au format felul in care exprimi furia
• invata sa iti recunosti nevoile si sa le comunici in mod sanatos
• descoperi moduri de reglare emotionala care sa nu implice tipete, retrageri dramatice sau trantit de usi
• construi relatii mai echilibrate, in care sa te simti auzit, nu doar in momentele explozive
Uneori, doar faptul ca spui cuiva „Sunt furios si nu stiu de ce” si ti se raspunde cu „hai sa vedem impreuna” e suficient ca sa inceapa o schimbare.
Carl Jung spunea: "Tot ce ne irita la ceilalti ne poate conduce la o mai buna intelegere a propriei persoane." Si, daca e sa fiu sincera, sunt zile in care cred ca as putea deveni o persoana foarte inteleapta, numai pe baza iritatiilor zilnice.
Psihoterapia creeaza spatiul acela in care poti sa cobori volumul, sa scoti costumul de furie si sa vezi ce simte omul de dedesubt. Si, cel mai adesea, acel om nu e rau. E doar obosit, confuz, ranit sau nesigur. Si are mare nevoie sa fie ascultat fara sa fie judecat.
Iar cand inveti sa faci asta cu ajutorul unui terapeut, incepi sa o faci si tu cu tine. Si, incet-incet, devii prieten cu propria ta furie – nu pentru ca iti place, ci pentru ca o intelegi.
Si, cine stie, poate data viitoare cand cineva mananca ultima felie de pizza fara sa te intrebe, vei reusi sa spui „ma simt ignorat” in loc de „esti un monstru fara suflet”. Sau macar vei gandi asta in soapta si vei merge sa-ti comanzi o pizza doar pentru tine.
Un final prietenos si sincer
Furia nu e dusmanul. Dusmanul e lipsa de intelegere fata de ceea ce simti. Furia poate fi ghidul tau spre tine. Un semnal de alarma ca ai nevoie de altceva, ca ceva nu e bine, ca ai fost ranit sau neglijat.
In loc sa o respingi sau sa o lasi sa explodeze, incearca sa o asculti. Poate iti spune: "Mi-a fost greu azi. Ma simt singur. As vrea sa fiu vazut."
Si, daca simti ca e greu sa gestionezi totul singur, terapia poate fi spatiul in care sa descoperi ca furia ta are sens. Si ca nu esti singur cu ea.
Pana atunci, poate incerci sa zambesti la urmatorul citat:
"Cand simti ca explodezi de nervi, gandeste-te ca si Hulk s-a calmat la un moment dat."
Tu nu esti furia ta. Dar poti deveni prieten cu ea.
Articol scris cu umor, empatie si o cafea mare alaturi.