Lipsa motivatiei – cand nimic nu mai pare interesant
March 20, 2025
Cand este timpul sa renuntam?
March 20, 2025Diferenta dintre vinovatie si rusine
Vinovatia si rusinea sunt doua emotii care ne pot macina si influenta profund modul in care ne raportam la noi insine si la ceilalti. Desi sunt adesea folosite interschimbabil, ele au radacini si efecte diferite asupra psihicului nostru.
Vinovatia apare atunci cand simtim ca am facut ceva gresit – este legata de actiunile noastre. Ne spunem: „Am facut o greseala”. Pe de alta parte, rusinea nu se refera doar la ceea ce am facut, ci la cine suntem. Este sentimentul profund ca suntem fundamental defectuosi: „Sunt o greseala”.
Psihologul Brené Brown explica aceasta diferenta intr-un mod simplu: „Vinovatia spune am facut ceva rau, rusinea spune sunt rau.” Diferenta este subtila, dar esentiala. Vinovatia ne poate motiva sa reparam greselile, sa ne asumam responsabilitatea. Rusinea, in schimb, ne paralizeaza, ne face sa ne ascundem si sa credem ca nu meritam mai mult.
Daca vinovatia ar fi un personaj, probabil ar fi un profesor sever, dar corect, care iti spune: „Ai gresit, dar hai sa vedem ce putem invata din asta.” In schimb, rusinea ar fi genul de profesor care te-ar face sa te simti atat de prost incat nici nu ai mai veni la scoala.
Este ca si cum ai rasturna cafeaua pe tastatura. Vinovatia te-ar face sa spui: „Ah, trebuie sa curat repede si sa fiu mai atent data viitoare.” Rusinea, pe de alta parte, ar spune: „Doamne, ce dezastru sunt! Nici macar o cafea nu pot bea fara sa stric totul.”
Un alt exemplu: imagineaza-ti ca ai uitat sa raspunzi la un mesaj important. Vinovatia iti spune: „Ups, ar trebui sa trimit un mesaj si sa-mi cer scuze.” Rusinea, in schimb, sapa mai adanc: „Sunt o persoana ingrozitoare, nici macar nu merit sa fiu prieten cu cineva.”
Este important sa recunoastem aceasta diferenta, pentru ca rusinea ne face sa ne ascundem, sa evitam situatiile, sa ne izolam. Vinovatia, insa, ne poate motiva sa actionam, sa ne cerem scuze, sa facem lucrurile mai bine data viitoare. Asa ca, data viitoare cand te simti prost din cauza unei greseli, intreaba-te: „Ma simt vinovat sau ma simt rusinat? Si cum pot transforma asta intr-o lectie utila in loc de un motiv de auto-sabotaj?”
De ce unii oameni se simt mereu „rai” sau „insuficienti”?
“Fii bland cu tine insuti. Esti in proces de devenire.” – Buddha
1. Sentimentele de rusine si vinovatie cronica pot avea radacini adanci in copilarie. Multi dintre noi am crescut cu mesaje de genul „Nu esti destul de bun” sau „De ce nu poti fi ca X?”. Aceste mesaje, transmise de parinti, profesori sau societate, ne-au modelat perceptia despre noi insine.
2. Exista mai multe motive pentru care unele persoane traiesc mereu cu sentimentul ca nu sunt suficienti:
3. Critica interna excesiva – Multi oameni au o voce interioara foarte aspra, un „judecator” care le spune constant ca nu sunt destul de buni. Este ca un antrenor de fotbal furios care urla la tine de pe margine, chiar si atunci cand doar incerci sa te legi la sireturi.
4. Perfectionismul – Dorinta de a face totul perfect duce la convingerea ca orice greseala este inacceptabila. Practic, perfectionistii traiesc intr-un permanent episod de „Daca as fi facut altfel...”, ceea ce ii face sa rateze momentul prezent.
5. Traume din copilarie – Copiii care au fost criticati sau rusinati frecvent au tendinta de a interioriza aceste mesaje si de a crede ca sunt defectuosi. Daca in copilarie ti se spunea mereu „Vezi, X e mai bun ca tine”, e posibil ca acum sa te compari cu toata lumea, inclusiv cu barista care face latte art mai frumos decat tine.
6. Comparatia sociala – In era social media, ne comparam constant vietile cu altele aparent perfecte, ceea ce alimenteaza sentimentul de insuficienta. Problema este ca oamenii posteaza doar „momentele lor de glorie”, in timp ce noi ne analizam fiecare ezitare si greseala. E ca si cum te-ai uita la un film editat profesional si apoi ai incerca sa-l compari cu filmarea tremurata pe care o ai tu cu telefonul.
7. Frica de esec – Unii oameni au fost atat de descurajati in trecut incat prefera sa nu incerce nimic nou, doar ca sa nu riste sa „se faca de ras”. E ca si cum ai refuza sa dansezi la o petrecere pentru ca odata, in clasa a treia, ai calcat pe piciorul cuiva si ai fost poreclit „Tancul”.
8. Problema este ca acest sentiment de „nu sunt suficient” nu dispare de la sine. Trebuie sa invatam sa ne vorbim mai frumos, sa ne dam permisiunea de a gresi si sa ne amintim ca suntem, pana la urma, oameni – nu roboti programati sa faca totul perfect din prima.
9. cu altele aparent perfecte, ceea ce alimenteaza sentimentul de insuficienta.
Cum sa ne iertam pe noi insine si sa ne acceptam mai usor?
Daca te regasesti printre cei care se auto-judeca aspru, iata cateva modalitati prin care poti incepe sa te ierti si sa te accepti:
• Reformuleaza-ti gandurile – Cand te surprinzi spunandu-ti „Sunt un esec”, incearca sa reformulezi: „Am facut o greseala, dar asta nu ma defineste.”
• Practica autocompasiunea – Vorbeste cu tine asa cum ai vorbi cu un prieten drag. Daca prietenul tau ar varsa cafeaua pe el, i-ai spune „Esti un esec” sau „Hai, se mai intampla, hai sa te ajut”? Exact. Atunci aplica asta si pentru tine.
• Fa diferenta intre actiuni si identitate – Greseala nu te defineste. Daca pierzi un autobuz, asta nu te face un om care rateaza mereu sansa vietii sale. E doar un autobuz.
• Permite-ti sa fii imperfect – Viata nu e un test in care cineva iti da note. Un croissant ars nu inseamna ca nu stii sa gatesti, ci doar ca ai uitat temporizatorul.
• Psihoterapia te poate ajuta – Un terapeut te poate ghida sa intelegi radacinile vinovatiei si sa inveti sa te accepti mai usor. Gandeste-te la el ca la GPS-ul tau emotional – te ajuta sa gasesti drumul fara sa iti arunce „recalculare traseu” la fiecare greseala.
Studii despre vinovatie si rusine
„Nu exista esec, doar feedback.” – Robert Allen
Un studiu realizat de Tangney și Dearing (2002) a aratat ca rusinea este puternic asociata cu depresia, anxietatea si chiar problemele de sanatate fizica. Persoanele care se simt rusinate in mod frecvent au o probabilitate mai mare de a dezvolta probleme de dependenta si comportamente autodistructive. Mai simplu spus, cu cat te simti mai rusinat, cu atat esti mai tentat sa mananci o cutie intreaga de inghetata la 2 dimineata sau sa cumperi lucruri inutile online, doar pentru a evita sentimentele neplacute.
Un alt studiu efectuat de June Price Tangney si colegii sai a demonstrat ca oamenii care experimenteaza rusine in mod cronic tind sa evite confruntarile si sa adopte strategii nesanatoase de coping, precum izolarea sau consumul excesiv de substante. Cu alte cuvinte, daca ai tendinta sa spui „Daca nu ma gandesc la problema, poate dispare de la sine”, ai putea sa fii in clubul celor care gestioneaza rusinea intr-un mod mai putin eficient – cu un abonament nelimitat la Netflix si un munte de pungi de chipsuri langa tine.
Pe de alta parte, studiile au aratat ca vinovatia poate avea un efect pozitiv – atunci cand este gestionata sanatos, ne poate motiva sa schimbam comportamente si sa ne imbunatatim relatiile. De exemplu, un experiment condus de Michael Wenzel a descoperit ca persoanele care au fost incurajate sa reflecteze asupra vinovatiei lor au fost mai predispuse sa repare greselile si sa-si imbunatateasca relatiile sociale. Cu alte cuvinte, daca vinovatia ar fi o aplicatie, ar fi acea functie de „undo” pe care o doresti mereu in viata reala – iti da sansa sa indrepti lucrurile.
Interesant este faptul ca modul in care percepem vinovatia si rusinea poate varia in functie de cultura. Un studiu realizat in Japonia a demonstrat ca in anumite culturi colectiviste, rusinea este considerata o emotie utila, deoarece ajuta individul sa se conformeze normelor sociale. Pe de alta parte, in tarile occidentale, rusinea este vazuta ca o emotie debilitanta care poate afecta stima de sine.
Daca ar fi sa comparam cele doua emotii intr-un scenariu amuzant, gandeste-te la o pisica si un caine. Cand un caine face o prostie, se uita la tine cu ochii mari, isi lasa urechile pe spate si pare sa spuna: „Stiu ca am gresit, dar te rog, ma mai iubesti?” – acesta este un exemplu de vinovatie. Pisica, pe de alta parte, daca a daramat un pahar de pe masa, te va privi superior, de parca totul a fost intentionat – aici avem o lipsa totala de vinovatie. Poate ar trebui sa invatam un pic din atitudinea pisicilor (dar fara sa incepem sa daramam lucruri intenționat).
In concluzie, daca ai tendinta sa te simti vinovat, nu e neaparat un lucru rau – atata timp cat folosesti acea emotie pentru a invata si a creste. Daca, in schimb, traiesti intr-o rusine constanta, poate e momentul sa incepi sa lucrezi la autocompasiune si sa iti amintesti ca, la fel ca toata lumea, ai dreptul sa gresesti fara sa te condamni pe viata.
Cum te poate ajuta psihoterapia?
“Nu esti ceea ce ti s-a intamplat, esti ceea ce alegi sa devii.” – Carl Jung
Daca simti ca rusinea sau vinovatia te coplesesc, psihoterapia poate fi un spatiu sigur in care sa explorezi aceste emotii fara teama de judecata. Nu este un interogatoriu, nu este un proces, ci mai degraba o conversatie in care cineva te asculta fara sa ridice spranceana la fiecare greseala mentionata.
Un terapeut nu iti va spune „Vai, dar cum ai putut sa faci asta?” – ci mai degraba: „Hai sa vedem de unde vine acest sentiment si cum il putem face mai usor de gestionat.” Iata cum te poate ajuta:
• Identifici sursa acestor sentimente – Poate ca rusinea ta isi are radacinile intr-un comentariu nevinovat facut de invatatoarea ta in clasa a treia, dar pe care creierul tau l-a arhivat in folderul „Dovezi ca sunt un esec”.
• Dezvolti strategii sanatoase de coping – In loc sa te ascunzi sub patura cu trei kilograme de ciocolata cand te simti vinovat, vei invata modalitati mai constructive de a gestiona aceste emotii.
• Te reconectezi cu tine insuti intr-un mod mai bland si autentic – Terapia te ajuta sa-ti dai seama ca nu esti un super-erou care trebuie sa fie perfect in orice moment. Uneori, sa te ierti inseamna doar sa spui „Ok, am gresit, dar asta nu inseamna ca sunt un dezastru ambulant.”
• Inveti sa-ti vorbesti mai frumos – Daca prietenul tau ar gresi ceva, i-ai spune ca este „o catastrofa umana”? Probabil ca nu. Atunci de ce ti-ai spune tie asa ceva?
• Gasesti un echilibru intre asumare si blanda acceptare – Nu trebuie sa negi greselile, dar nici sa te pedepsesti la nesfarsit pentru ele. Este ca si cum ai manca un burger – daca ai mancat unul in plus, nu inseamna ca trebuie sa mananci inca cinci de suparare.
In concluzie, terapia nu este un loc unde esti „reparat” pentru ca nu esti defect. Este un spatiu unde inveti sa te intelegi mai bine, sa te tratezi cu mai multa compasiune si, eventual, sa te amuzi putin pe seama modului in care mintea ta exagereaza uneori lucrurile. Daca rusinea si vinovatia ar fi niste personaje, probabil ca ar fi acei prieteni pasiv-agresivi care te fac sa te simti prost fara motiv – si poate ca a venit momentul sa nu le mai asculti atat de mult.
Lectia de luat acasa: E ok sa gresesti!
In loc sa ne pedepsim pentru fiecare greseala, putem invata sa fim mai blanzi cu noi insine. Viata nu este despre a fi perfect, ci despre a creste si a invata. Rusinea ne poate tine blocati, dar autocompasiunea ne poate elibera.
Asa ca data viitoare cand vocea interioara iti spune „Nu esti suficient”, intreab-o: „Cine spune asta? Si chiar trebuie sa cred tot ce gandesc?” De cele mai multe ori, acea voce este un mix de profesori severi, parinti bine intentionati, dar critici, si cateva comentarii nesuferite auzite pe parcursul vietii.
Daca rusinea ar fi un antrenor de fotbal, probabil ca ar tipa la tine chiar si cand legi siretul gresit. Dar daca ai fi propriul tau suporter? Cum ar fi sa-ti spui: „Am gresit, dar hei, macar incerc!”?
Un copil nu invata sa mearga fara sa cada de sute de ori. Si totusi, nu vedem copii care cad si apoi zic: „Ah, poate mersul nu e pentru mine, cred ca voi ramane la tarat toata viata.” La fel si noi – greselile sunt doar pasi catre invatare, nu etichete permanente.
Asadar, poate ca e momentul sa dam „mute” acelei voci interioare exagerate si sa ne permitem sa fim umani. Data viitoare cand faci o greseala, in loc sa te autoflagelezi emotional, poate ar fi mai bine sa spui: „Eh, macar am o poveste buna de spus prietenilor!”