Mituri despre terapie si realitatea din spatele lor
March 13, 2025
Tulburarea obsesiv-compulsiva – Cand gandurile nu te lasa in pace
March 18, 2025Autosabotajul: Cum ne punem singuri piedici si cum putem iesi din acest cerc vicios
Autosabotajul este un fenomen frecvent intalnit in viata multor oameni, manifestandu-se prin comportamente care impiedica atingerea obiectivelor dorite. Este ca si cum ai fi pe punctul de a deschide usa catre succes, dar in ultimul moment cineva (sau poate chiar tu) trage manerul inapoi si o blocheaza. Ramai acolo, cu mana pe clanta, intrebandu-te ce s-a intamplat.
Poate ca este frica de necunoscut, poate este vocea interioara care iti sopteste „Nu esti pregatit!” sau poate ca pur si simplu mintea ta functioneaza ca un prieten exagerat de protector, care prefera sa te tina in siguranta chiar daca asta inseamna sa nu faci niciun pas inainte. Este acel moment in care te-ai hotarat sa incepi un nou proiect, dar dintr-o data simti o nevoie urgenta de a face curatenie generala in casa, ca si cum o podea impecabil lustruita ar fi esentiala pentru succesul tau.
De multe ori, aceste actiuni sunt inconstiente, fiind rezultatul unor convingeri limitative, frici sau mecanisme de aparare formate in copilarie. Poate ai observat si tu ca, in momentele in care esti pe cale sa realizezi ceva important, brusc apare o forta invizibila care te trage inapoi. Ai o prezentare importanta? Dintr-o data, devine vital sa reorganizezi dulapul cu sosete. Ai un interviu de job? Ei bine, ce-ar fi sa petreci seara dinaintea interviului analizand fiecare decizie pe care ai luat-o in ultimii zece ani?
Fie ca e amanarea unui proiect, renuntarea la o oportunitate, frica de succes sau autoironizarea excesiva, autosabotajul are multe forme si apare exact atunci cand ti-e lumea mai draga. E ca si cum mintea noastra ar avea un buton de „auto-desfiintare” pe care il apasa exact cand lucrurile incep sa mearga bine. Si cel mai frustrant este ca, in adancul sufletului, stim ca noi insine suntem cei care ne punem piedici. E ca si cum ai avea un manager interior care, in loc sa te incurajeze, iti spune: „Sigur vrei sa faci asta? Nu mai bine iti faci un ceai si te mai gandesti?”
Ce este autosabotajul?
Autosabotajul apare atunci cand gandurile, emotiile sau actiunile noastre ne impiedica sa progresam. Este ca si cum ai avea un angajat in propria ta minte, unul caruia i-ai dat sarcina de a te ajuta sa reusesti, dar el, in schimb, isi ia prea in serios rolul de "criticul sef" si face tot posibilul sa te convinga ca nu esti pregatit, ca mai ai nevoie de timp sau ca poate ar fi mai bine sa renunti cu totul.
Ne putem autosabota in multiple moduri: amanarea lucrurilor importante, perfectionismul excesiv, procrastinarea, autosubestimarea, evitarea oportunitatilor, alegerea unor relatii toxice sau mentinerea unor obiceiuri daunatoare. Daca ai avut vreodata de predat un proiect si, in loc sa te apuci de treaba, ai ajuns sa te uiti la videoclipuri cu pisici care canta la pian, ai experimentat deja autosabotajul.
Cu alte cuvinte, suntem precum un GPS care, desi ne-a setat ruta spre succes, brusc decide sa ne conduca in directia opusa. "Recalculare traseu!", spune creierul nostru si ne trimite direct catre Netflix, frigider sau orice alta activitate care nu ne duce mai aproape de obiectiv. De ce facem asta? Pentru ca, adesea, creierul nostru prefera ceea ce ii este familiar, chiar daca acest lucru ne face rau. Pentru el, mai putina schimbare inseamna mai putina incertitudine si mai putin stres, chiar daca asta inseamna sa ramanem blocati in acelasi loc.
Mecanismele psihologice ale autosabotajului
Autosabotajul isi are radacinile in mecanismele inconstiente si in patternurile formate in urma experientelor trecute. Este ca si cum mintea noastra ar avea un program de operare invechit, care ruleaza aceleasi scenarii si nu ne lasa sa descarcam ultimele update-uri pentru o viata mai buna.
Cateva explicatii teoretice ale acestui fenomen includ:
• Teoria lui Heinz Kohut despre autosabotaj si deficit narcisic: Conform lui Kohut, autosabotajul poate aparea ca rezultat al unui deficit narcisic format in copilarie. Daca un copil nu primeste validarea si oglindirea emotionala adecvata din partea parintilor, el poate dezvolta o imagine de sine instabila si o sensibilitate exagerata la esec. Aceasta vulnerabilitate poate duce la autosabotaj, deoarece orice pas spre succes este perceput ca un potential pericol pentru echilibrul emotional fragil al individului. Astfel, autosabotajul devine o modalitate de a evita disconfortul generat de teama ca succesul nu va putea fi sustinut pe termen lung.
• Teoria atasamentului: O persoana care a avut parte de relatii nesigure in copilarie poate dezvolta frica de esec sau de succes, ceea ce o face sa evite situatiile care presupun schimbare. Practic, creierul invata ca necunoscutul este periculos si prefera sa stea pe margine, evitand riscurile – chiar si atunci cand acestea ar putea duce la ceva pozitiv.
• Complexul de inferioritate (Adler) – sentimentul ca nu suntem suficient de buni ne poate impiedica sa ne asumam riscuri si sa evoluam. Este ca si cum ne-am spune mereu: "Mai bine nu incerc, ca sa nu fiu dezamagit!" Dar paradoxul este ca, neincercand, ne condamnam singuri la esec.
• Repetarea patternurilor: Freud considera ca oamenii sunt inclinati sa repete experiente neplacute pentru a le putea rezolva inconstient. Daca ai avut un parinte critic, s-ar putea sa cauti (fara sa iti dai seama) un sef care sa iti confirme aceeasi critica, pentru ca asta iti este familiar. Mintea ta crede ca, daca te pui din nou in acea situatie, de data asta vei gasi o cale sa o "repari". Din pacate, de multe ori, doar repetam suferinta.
• Autocritica excesiva: Persoanele cu o voce interioara dura tind sa se autosaboteze prin lipsa de incredere in sine si frica de judecata externa. E ca si cum ai avea un critic personal care iti sta pe umar si iti sopteste: "Sigur esti tu in stare de asta? Nu mai bine stai cuminte?" Problema este ca acest critic interior nu are niciun certificat de competenta – dar noi il ascultam ca si cum ar fi un expert in viata noastra.
"Obstacolele nu trebuie sa te opreasca. Daca dai peste un zid, nu renunta. Gaseste o modalitate de a-l ocoli, de a trece prin el sau de a-l dobori." – Michael Jordan
Studii si perspective stiintifice
Studiile psihologice au demonstrat ca autosabotajul este strans legat de anxietate si de stima de sine scazuta. Un studiu realizat de Ferrari & Tice (2000) a evidentiat ca procrastinarea cronica este adesea o forma de autosabotaj cauzata de teama de esec. Practic, creierul nostru functioneaza ca un sistem de alarma exagerat, care incepe sa urle „Pericol!” chiar si atunci cand tot ce avem in fata este o simpla foaie de hartie pe care trebuie sa scriem un email.
De asemenea, cercetarile din domeniul neurostiintei sugereaza ca anumite tipare cognitive si emotionale sunt profund inradacinate in structurile creierului, facand schimbarea un proces dificil, dar posibil. Gandeste-te la creier ca la un telefon vechi cu prea multe aplicatii deschise in fundal. Oricat ai incerca sa deschizi ceva nou, sistemul se blocheaza, pentru ca inca ruleaza scenarii din trecut, unele dintre ele complet inutile.
Un alt studiu, realizat de psihologul Carol Dweck, arata ca persoanele cu o mentalitate fixa („nu sunt bun la asta si nu pot schimba asta”) sunt mai predispuse la autosabotaj decat cele cu o mentalitate de crestere („pot invata si ma pot imbunatati”). Cu alte cuvinte, daca ai fost convins de mic ca „nu te pricepi la matematica”, s-ar putea sa te autosabotezi fara sa incerci macar sa intelegi un tabel Excel.
Mai mult, un studiu al Universitatii din Scranton a relevat ca 92% dintre oameni nu isi ating obiectivele de Anul Nou. Nu pentru ca nu isi doresc schimbarea, ci pentru ca sunt blocati in cicluri de autosabotaj si obiceiuri vechi. Probabil si tu ai promis macar o data ca te vei apuca de sport „de luni”, dar cand a venit ziua fatidica, ai decis ca ai nevoie de o perioada de „pregatire mentala” inainte de a face acest pas.
Un alt aspect fascinant este ceea ce psihologii numesc „sindromul impostorului” – un fenomen prin care oamenii, in ciuda evidentelor ca sunt capabili si talentati, simt ca succesul lor este doar o intamplare si ca in orice moment cineva ii va demasca drept fraudulos incompetenti. Studiile arata ca acest sindrom afecteaza in special persoanele cu un nivel inalt de realizare profesionala, ceea ce inseamna ca, paradoxal, cu cat ai mai mult succes, cu atat este mai probabil sa te convingi ca nu il meriti.
Toate aceste studii ne arata ca autosabotajul nu este doar o chestiune de vointa slaba, ci un fenomen complex, influentat de factori biologici, psihologici si sociali. Partea buna? Odata ce intelegem mecanismele care il alimenteaza, putem incepe sa le demontam, pas cu pas.
Intrebari frecvente despre autosabotaj
1. De ce ma autosabotez chiar daca imi doresc succesul? Pentru ca mintea noastra functioneaza adesea dupa principiul „mai bine un rau cunoscut decat un bine necunoscut”. Chiar daca succesul suna minunat, poate veni cu presiune, schimbare si responsabilitati, lucruri care pot parea infricosatoare. E ca si cum ai o invitatie la un eveniment exclusivist, dar cand vezi ca trebuie sa te imbraci elegant si sa socializezi, brusc iti amintesti cat de confortabil este patul tau.
2. Cum imi dau seama ca ma autosabotez? Daca te regasesti des amanand lucrurile, punandu-ti singur piedici, avand un dialog interior negativ sau refuzand oportunitati din frica, este posibil sa fie vorba de autosabotaj. Semnele evidente includ: deschizi laptopul pentru a lucra, dar ajungi sa te uiti la videoclipuri cu pinguini care aluneca pe gheata; promiti ca incepi de luni, dar luni gasesti un motiv bun sa mai amani; iti spui ca nu esti pregatit, chiar si cand ai toate resursele la indemana.
3. Pot sa scap de autosabotaj fara ajutor? Este posibil, dar dificil. Schimbarea tiparelor de gandire necesita timp, introspectie si, adesea, suport extern. Este ca si cum ai incerca sa te tunzi singur la spate: poti incerca, dar s-ar putea sa nu iasa prea bine. Un psihoterapeut te poate ajuta sa vezi lucrurile dintr-o perspectiva noua si sa dezvolti strategii eficiente.
4. De ce autosabotajul pare sa loveasca fix in momentele importante? Pentru ca atunci cand suntem pe punctul de a iesi din zona noastra de confort, creierul intra in modul „protejeaza cu orice pret”. Practic, el activeaza scenarii catastrofice: „Si daca nu iese bine?”, „Si daca toti vor rade de mine?”, „Si daca lumea isi da seama ca nu sunt atat de bun?”. Asa ca, in loc sa actionam, preferam sa fugim inapoi la obiceiurile noastre sigure.
5. Daca imi pun piedici, inseamna ca nu vreau cu adevarat succesul? Nu neaparat. Autosabotajul nu inseamna lipsa de dorinta, ci un conflict intern intre dorinta de a reusi si frica de schimbare. Succesul poate veni cu responsabilitati, expunere sau riscul de a esua – iar creierul nostru iubeste siguranta mai mult decat progresul. Din fericire, aceasta programare mentala poate fi schimbata.
Cum putem iesi din acest cerc vicios?
Desi autosabotajul poate parea un labirint fara iesire, exista strategii care ne pot ajuta sa il depasim:
1. Constientizarea – Primul pas este sa recunoastem tiparele autosabotoare si sa identificam momentele in care ne punem piedici singuri. Este ca si cum ai avea un detector de minciuni intern si ai incepe sa iti dai seama cand iti spui scuze care nu stau in picioare: "Nu pot incepe azi pentru ca... Mercur retrograd!".
2. Schimbarea dialogului interior – Inlocuirea gandurilor negative cu afirmatii constructive poate modifica perceptia asupra propriilor capacitati. Daca vocea interioara spune "Nu esti suficient de bun!", incearca sa ii raspunzi: "Serios? Si cum explici toate momentele in care am reusit?". Este timpul sa inlocuiesti criticul interior cu un antrenor personal care te incurajeaza.
3. Acceptarea esecului ca parte a procesului – Multi oameni se autosaboteaza de teama esecului, insa acesta este inevitabil si necesar pentru crestere. Gandeste-te la un copil care invata sa mearga – se impiedica de zece ori pe minut, dar nu se opreste sa spuna: "Ei bine, se pare ca mersul nu e pentru mine!". Daca ar fi gandit asa, am fi o planeta plina de oameni care se tarasc.
4. Stabilirea unor obiective clare si realiste – Planificarea si impartirea obiectivelor in pasi mai mici faciliteaza progresul si reduce presiunea psihologica. Daca scopul tau este sa alergi un maraton, nu incepe prin a incerca sa alergi 42 de kilometri din prima zi – mai intai, iesi din casa si fa o plimbare pana la colt. Apoi intoarce-te victorios si planifica urmatorul pas.
5. Actiunea inaintea motivatiei – Motivarea nu vine din cer ca un fulger divin. De multe ori, trebuie sa actionam mai intai, iar motivatia urmeaza. Daca astepti sa fii "pregatit", s-ar putea sa astepti pana la pensie. Un pas mic azi e mai valoros decat un plan maret care ramane doar pe hartie.
6. Psihoterapia – Un psihoterapeut poate ajuta la explorarea cauzelor profunde ale autosabotajului si la dezvoltarea unor strategii personalizate pentru depasirea acestuia. Gandeste-te la psihoterapie ca la un antrenament pentru mintea ta – doar ca, in loc de greutati, ridici problemele personale si le despici in patru pana cand devin mai usor de gestionat.
Cu rabdare si determinare, poti rupe cercul vicios al autosabotajului si poti incepe sa-ti construiesti viata pe care ti-o doresti cu adevarat! Un psihoterapeut poate ajuta la explorarea cauzelor profunde ale autosabotajului si la dezvoltarea unor strategii personalizate pentru depasirea acestuia.
"Singurul lucru care sta intre tine si obiectivele tale este povestea pe care ti-o tot repeti despre imposibilitatea de a le atinge." – Jordan Belfort
Cum te poate ajuta psihoterapia?
Psihoterapia este un spatiu sigur in care poti explora radacinile autosabotajului si poti invata strategii pentru a-ti depasi blocajele. Gandeste-te la terapie ca la o sala de fitness pentru mintea ta – doar ca, in loc sa ridici greutati, ridici intrebari, iar in loc de transpiratie, te confrunti cu propriile ganduri si emotii.
Terapeutii ajuta la identificarea credintelor limitative, la restructurarea gandurilor negative si la dezvoltarea unui plan realist pentru schimbare. Este ca si cum ai avea un antrenor personal pentru creier, cineva care te ghideaza sa-ti imbunatatesti performanta emotionala si sa renunti la "antrenamentele" mentale care nu-ti mai sunt de folos.
Uneori, autosabotajul vine din tipare pe care le purtam cu noi de ani de zile, ca un bagaj plin de haine demodate. Psihoterapia te ajuta sa desfaci acest bagaj, sa vezi ce iti mai foloseste si ce trebuie aruncat. Poate ai crescut cu mesaje precum "Nu te lauda, e rusinos!", "Daca gresesti, esti un esec!" sau "Nu visa prea mult, ca o sa fii dezamagit!" – iar acum aceste mesaje te opresc sa actionezi. Un terapeut iti poate arata ca nu trebuie sa ramai prizonierul trecutului si ca poti rescrie povestea pe care ti-o spui despre tine insuti.
Mai mult, psihoterapia nu inseamna doar analiza problemelor, ci si descoperirea unor solutii practice. Daca autosabotajul tau inseamna procrastinare, vei invata strategii eficiente de organizare. Daca este frica de esec, vei descoperi tehnici pentru a-ti construi increderea in sine. Daca autosabotorul tau interior este un critic neiertator, vei invata cum sa-l transformi intr-un aliat.
Pe scurt, terapia este ca un GPS emotional – te ajuta sa identifici unde esti blocat si sa gasesti cea mai buna ruta catre viata pe care ti-o doresti. Si spre deosebire de un GPS obisnuit, care doar iti spune sa "recalculezi traseul", terapia te invata cum sa construiesti propriul drum, fara teama de a te rataci. Psihoterapia este un spatiu sigur in care poti explora radacinile autosabotajului si poti invata strategii pentru a-ti depasi blocajele. Terapeutii ajuta la identificarea credintelor limitative, la restructurarea gandurilor negative si la dezvoltarea unui plan realist pentru schimbare.
"Nu esti prizonierul trecutului tau. Poti alege oricand sa fii altcineva si sa creezi o noua versiune a ta." – Oprah Winfrey
Autosabotajul – De la intelegere la actiune
Autosabotajul este un obstacol pe care multi dintre noi il infruntam, insa nu este imposibil de depasit. Este ca un labirint mental construit chiar de noi, dar vestea buna este ca tot noi avem cheia iesirii. Cu rabdare, autocunoastere si sprijin, putem invata sa ne schimbam tiparele si sa ne atingem potentialul.
Daca te-ai saturat sa te simti blocat, sa te impiedici singur exact cand lucrurile merg bine sau sa iti amani mereu planurile importante, este momentul sa actionezi. Si nu, nu trebuie sa faci schimbari radicale peste noapte – nici macar o aplicatie pe telefon nu se updateaza instant, cu atat mai putin creierul uman. Dar poti incepe cu un pas mic, fie ca este un gand nou, o decizie constienta sau pur si simplu acceptarea faptului ca meriti sa reusesti.
Psihoterapia ofera un spatiu sigur in care poti explora cauzele acestui fenomen si gasi solutii adaptate nevoilor tale. Nu este un lux sau un moft, ci o investitie in tine. Gandeste-te la ea ca la un manual personalizat de „deblocare a potentialului”, scris special pentru tine, cu ajutorul unui terapeut care nu te judeca si care vrea sincer sa te ajute.
Daca simti ca autosabotajul iti afecteaza viata, nu ezita sa ceri ajutor. Un prim pas spre schimbare poate fi chiar programarea unei sesiuni de psihoterapie – si cine stie, poate chiar aceasta decizie va fi momentul in care iti iei puterea inapoi. Autosabotajul este un obstacol pe care multi dintre noi il infruntam, insa nu este imposibil de depasit. Cu rabdare, autocunoastere si sprijin, putem invata sa ne schimbam tiparele si sa ne atingem potentialul. Psihoterapia ofera un spatiu sigur in care putem explora cauzele acestui fenomen si gasi solutii adaptate nevoilor noastre.
Daca simti ca autosabotajul iti afecteaza viata, nu ezita sa ceri ajutor. Un prim pas spre schimbare poate fi chiar programarea unei sesiuni de psihoterapie.